//Webstock, parenting și Amintiri din copilărie

Webstock, parenting și Amintiri din copilărie

Nu am scris despre Webstock 2017, nișa de parenting, dar scriu acum. Am vrut să merg la #webstockro pentru că am avut și o curiozitate profesională, nu musai pentru platforma parintiimperfecti.ro. Voiam să văd ce se mai întâmpă în digital, ce a funcțional din studiile de succes ale companiilor,

Inspirație, dar parcă lipsește asumarea

Am ascultat oameni inspiraționali. Oameni fără fasoane care au știut să treacă frumos prin viața lor și să își descopere și urmeze pasiunile. Dacă aveți curiozitate, timp și chef, urmăriți înregistrarea aici. Sunt și înregistrările de la celelalte ediții

Cel mai tare mi-au plăcut Alex Gâlmeanu, Marius Manole și echipa de la MAPN. Da, Armata română are canale de social media și comunică foarte deștept și uman pe ele:)). Cei care aveți copii pasionați de tancuri, arme, soldați, lupte, aruncați un ochi și le puteți arăta și partea aceasta.

În secțiunea a doua, când ne-am împărțit pe subiecte, am rămas să văd ce mai fac deștept companiile, care-s tendințele, ce funcționează sau ba, dacă a apărut ceva mai deștept decât ce am citit și văzut în toți anii mei de marketing și comunicare. Da, sunt companii care comunică smart (eu am rezonat mai bine cu Bitdefender), dar parcă simt nevoia de mai mult. O asumare mai fermă a unui rol, un cetățean mai vocal nu doar pe chestiuni strict legate de business, ci pe o nevoie reală a comunității. Cred că educația este un domeniu stingher care are nevoie de implicarea companiilor și vorbesc de educația în general, nu doar pe segmente (copii excepționali sau olimpici sau vocațional – școlile de meserii).

Webstock și parenting

Webstock nu e o conferință cu focus pe parenting și nici nu cred că va deveni curând. E despre Digital MarComms, la câțiva ani lumină de ce se întâmplă prin comunitatea de parenting și de ce fac brandurile care au ca public țintă comunitatea de părinți. Nu văd P&G să devină peste noapte un comunicator revoluționar; va mai rămâne în carapacea lui ani de zile. Nici alte branduri ca Philips sau Nestle sau Hip sau NUK sau mai știu eu cine. Pe zona asta campaniile sunt liniare, plicticoase, cu promoții și clasicele reclame, plus ceva PR, fără scântei de memorabilitate. Calculele de business sunt făcute altfel decât în IT&C, de exemplu.

Competiția nu obligă aceste branduri la inovație în zona de comunicare. la campanii locale WOW. E profitabil să continue ca și până acum. În lumea lor, din alte rațiuni iau consumatorii lor decizia de cumpărare.

Cumva în acest context, înscrierea unor proiecte de parenting în competiția Webstock e nerealistă pentru moment. Căci e nevoie de mai mult decât de bune intenții pentru a câștiga o competiție (de obiective măsurabile vs impact, creativitate…).

Dar conferința e o ocazie pentru bloggerii să învețe lucruri, descoperi ce și cum să schimbe în comunicarea lor ca să se diferențieze, deoarece și lumea aceasta e deja destul de aglomerată și cu multe zgomote. Eu mă voi simți probabil destul de inadaptată la comunitatea actuală, cum mă simțeam altfel și în adolescență sau prin organizațiile prin care am lucrat până să iau drumul pribegiei/ freelancingului în MarComms.

Brandurile nu ne vor educa copiii, e treaba noastră să facem asta

Ca om de marketing nu voi înțelege anumite așteptări nerealiste. Mă gândesc la o întrebare adresată de o mamă blogger unui celebru vlogger despre cum influențează adolescenții prin reclame. Se referea mai exact la o reclamă a lui Vodafone care arată că e cool/ distractiv să îi surprinzi pe unii și ații în ipostaze nepotrivite (baie, duș, etc.). Și eu sunt părinte și cred că dacă nu le insuflăm copiilor de mici rezistența de a deveni oi din turmă, ne-am ratat magistral șansa. Și mai bine nu îi făceam.

Un adolescent educat bine și cu idei corecte insuflate din copilăria timpurie, cu părinții lângă el, nu doar ca părinți impunători, ci ca parteneri de discuții, deschiși la minte, se va hăhăi la reclamele astea cool, va face caterincă de prostia lor, dar nu le va da curs și nici nu se va lăsa antrenat în provocări adolescentine. Eu pe asta mizez în tot ceea ce fac, gândesc și îi spun copilei mele zi de zi. Dacă eu nu am fost oaie de turmă și nici nu am avut aspirația asta, nici ea să nu ajungă.

A mea a văzut reclamele acelea la televizor și a zis că sunt nașpa (citez) că nu se face veci așa ceva. Dacă la 6 ani jumătate gândește așa, cam greu să fie lobotomizată până la 12-15 și să pună în practică ce ar vedea la TV sau online. Ba chiar a remarcat că s-au inspirat pentru una dintre reclame (Vodafone) din X Men (că tot suntem fani și am văzut seria de câteva ori).

Dar trebuie să le explicăm copiilor, să le vorbim despre viață cu bune și cu rele, deschis și transparent. Fără a băga ceva ce nu ne convine sau avantajează sub preș. Să le spunem de mici despre cum prostim de multe ori poporul cu televizorul. Despre promoții, consumerism, interesele din spatele păpușelelor și brizbrizurilor. Despre obiectele de tip collectibles (cartonașe, plasticoșenii) cu care mulți retaileri sau multe branduri fac bani pe spatele părinților târâți prin magazine. Că ouăle Kinder sunt interzise prin state mai responsabile cu un motiv și că oricum zahărul e un drog.

Dacă noi începem educația copilului de mic, păi poate să spună oricine orice, nu va avea succes dacă nu e un produs bun de care vor avea nevoie în spate. Și nici nu mai intrăm în scenarii dangeriste de tip Balena albastră.

Dar eu sunt destul de atipică, v-am tot povestit aici că noi avem o altă abordare în relația cu Teea.

Fiți cu ochii pe Robert și Amintirile lui din copilărie!

Acum, tot cu ochii critici ai consultantului, remarc un om din comunitatea de parenting. Are un potențial enorm și va putea lua cu succes un premiu la Webstock 2018. Nu suntem prieteni încă (deci nu am parti pris  și nici ceva de câștigat), ne-am salutat de două ori. Știe că îi voi lua un interviu și că îl urmăresc. Îi admir creativitatea, energia și bunătatea, căci e un om tare mișto. Robert Diaconeasa sau  DaddyCool (trage-mă de mânecă dacă îți scrii altfel brandul:) și corectez) are blog și vlog, e tătic implicat și asumat, dar are un proiect propriu fain care implică pasiune, angajament și creativitate. Amintiri din copilărie e proiectul lui de suflet prin care strânge bani pentru diverse cazuri/ organizații.

Urmăriți-l, vizionați înregistrările (e pe Insta, Facebook, Youtube), de implicarea comunității depinde succesul colectării fondurilor pentru fiecare caz! Dați-i feedback, va primi comentariile și sugestiile fără supărare (spun din experiență căci am cârcotit și eu ceva:))!

Eu sper ca exemplul lui Robert să se ia. Atât printre influențatori și bloggeri, dar mai ales printre părinți. Să tot văd / aud despre tați implicați, asumându-și rolul și mândri de el, cu toate cele bune și mai puțin bune de zi cu zi. Să fie inspirațional și pentru femei, să vadă că se poate să ai partener cu drepturi și obligații egale. Și cât de bine e să trăiești (a)normalitatea asta.

Și aspirațional și pentru copii. Căci este atât de important să ai pasiune atât în viața profesională, cât și în cea de familie. Și să îți asumi că tu poți schimba ceva și că binele poate fi bulgărele mic de zăpadă care se rostogolește și devine mare. Iar copiii noștri de asta au nevoie. Să învețe să trăiască îndrăzneț, din plin, să se bucure de viața lor până la cel mai mic detaliu. Să știe că fiecare suntem parte din schimbare.

Să fim inspirați!

PS – imaginea îi aparține lui Robert. Nici nu i-am spus că voi scrie despre el și proiectul lui:). Sper că se va bucura.

Comments

comments