//Vaccinarea copiilor – să găsim o cale de mijloc
vaccinarea copiilor

Vaccinarea copiilor – să găsim o cale de mijloc

Urmăresc discuțiile despre vaccinarea coiilor, am citit multe articole despre asta, analize ale unor jurnaliști specializați, postările unor medici. Nu e în regulă să impunem vaccinarea copiilor cu forța. De ce? Chiar nu vreau să intru în dezbaterea drepturile comunități vs drepturile individuale, interesele celor mulți, etc. Pentru că e disputabil. Pentru că mâine mă pot trezi cu o decizie arbitrară ca un vaccin să intre pe lista obligatorie că nu știu cine și-a luat nu știu ce șpagă sau are are nu știu ce interese. Pentru că îi înțeleg pe părinții cărora le e teamă pentru viața și sănătatea copiilor lor (nu, nu empatizez cu cei care refuză pe motiv religios sau că așa le spun organizații păstorite de diferitele culte sau religii).

Nu pledez antivaccinare, însă pledez împotriva legii care obligă părinții să își vaccineze copiii. E nevoie de o altă abordare, responsabilă, echilibrată, care să înțeleagă nevoile și celor care se opun și care nu poate fi făcută printr-o lege care încalcă drepturile și libertățile individuale.

Voi vorbi din experiența mea de părinte care am vaccinat copila după schema obligatorie și i-am făcut un singur vaccin opțional în plus în 6 ani și aproape 6 luni. Am stat de fiecare dată cu inima strânsă că i se va întâmpla ceva, chiar și când a făcut mult temutul ROR (aici e un studiu mamut care elimină legatura dintre ROR și autism). De ce? Pentru că e copilul meu și o simt ca pe o loterie. Pentru că sistemul nostru medical nu îmi inspiră încredere. Pentru că nu îmi doresc să ajung să am nevoie de sprijin medical pentru ea când văd că nici copiii cu cancer nu au soluții în țară. Pentru că poate fi ceva acolo latent în organismul ei neidentificat încă, dar care să fie declanșat de un vaccin. Pentru că eu am aflat că am o afecțiune autoimună de-abia la 30 de ani și neavând antecendente identificate în familei mă gândesc că ceva din stimularea organismului poate să fi contribuit la asta.

Experiențele noastre

Noi mergem la medici și preventiv. Nu suntem ipohondri, dar înțelegem foarte bine nevoia de prevenție, facem analize anuale inclusiv copilei, îi explicăm de ce e nevoie să aibă grijă de sănătatea ei. Așa am descoperit anumite probleme de sănătate din timp (vezi AICI).

Niciun medic nu mi-a explicat, nu mi-a vorbit de contraindicații. Am primit prospectul după vaccinare. De fiecare dată eu a trebuit să caut prospectul, să citesc. Când am pus întrebări, am întâlnit și medici care și-au simțit știrbită autoritatea de zeu în cabinet și m-au tratat urât (i-am lăsat altor pacienți, să îi accepte ei). Nici în maternitate la privat nu mi-au explicat ce îi fac, de ce, care-s riscurile vs beneficii. Mi-au băgat hârtia sub nas fix înainte de cezariana de urgență sus, la sală înainte să îmi facă anestezia. Eram îngrijorată că ea nu va fi bine, așa că nu am avut energia să mă contrez cu nimeni.

Prima pediatră, o celebră șefă de secția la un spital privat, foarte în vârstă și adulată prin online, mi-a recomandat să o vaccinez pentru rotavirus. fără explicații. Am mers pe încredere și nu am citit prospectul (prostia mea). A avut niște reacții postvaccinare, am înțeles că erau în limitele normale. Mai târziu am aflat că în acea perioadă vacinul era investigat în Franța pentru că ar fi cauzat complicații severe și chiar decesul unor copii (nu, nu e poveste, scrie și prin presă și într-un studiu medical). Așadar, informația mi-a zdruncinat încredere în medic și în acest vaccin și azi continui să mă întreb dacă nu cumva problemele de digestie al copilei sunt sechele ale acelui vaccin făcut în primele șase luni (da, am eliminat deja din punct de vedere medical toate cauzele). Deci pot să înțeleg temerea părinților căci și eu trăiesc cu aceste gânduri.

O singură pediatră (pe care am avut-o 2 ani) când am întrebat-o de vaccinarea împotriva varicelei mi-a spus că nu mi-l recomandă. Să mai aștept deoarece vaccinul dă o imunitate medie de 10 ani și dacă nu face boala (cu puține riscuri la fete) în copilărie, îi va fi util vaccinul la vârsta fertilă când va dori să aibă un copil. La doi ani după acea discuție, copila a avut varicelă, a făcut o formă mult mai ușoară decât colege de-ale ei, unele vaccinate (nu, nu sunt naivă; știu că depinde de rezistența organismului, de imunitate și, e posibil să nu fi avut tratamentul suport (imunitate+antiviral+antialergic) pe care ni l-a spus un medic în vârstă de la Infoline-ul medical și nu medicul de la Camera de gardă care i-a pus diagnosticul.

Screeningul mereu a inclus temperatura, poate verificarea dacă are sau nu roșu în gât, uneori întrebări dacă are diaree sau vomită. Hmm, comparativ cu ce există în formularele de screening de afară, e apă de ploaie!

La niciun vaccin (unele plătite la pediatru) nu am completat vreo hârtie, vreun checklist de simptome de screening, nici nu am văzut medicii să facă asta. Nici la pediatri, nici la medicul de familie. Când copila nu era bine sau era în convalescență, am amânat eu vaccinarea.

Vaccinarea copiilor este o afacere, nu doar pentru producătorii care au investit bani în cercetare și producție și e normal să urmărească profit. Dar e și pentru clinicile medicale. Nu știu dacă există în clinicile private vreun sistem de bonusare pentru medicii care vaccinează cât mai mulți contra cost, dar dacă există, nu e etic deloc și dă naștere la abuzuri. La o rețea medicală unde avea Bogdan abonament, ne-au invitat să înscriem copilul la medicul de familie pentru rețete, vaccinuri etc, dar la acel medic nu am ajuns niciodată, iar vaccinurile le-am plătit. M-am gândit că aveau contract cu Casa și e foarte probabil să fi decontat vaccinurile plătite și de la stat (cine îi poate verifica?). Când avea ea un an și ceva, ne-am enervat și am decis să schimbăm medicul de familie cu unul care să ne și ajute la nevoie și să o vaccineze exclusiv în Programul național.

Vaccinurile ar trebui făcute doar de medicul care știe bine copilul, ar trebui să fi o politică obligatorie. Iar dacă unele vaccinuri sunt făcute de pediatru, medicul de familie ar trebui să nu facă un alt vaccin fără să discute cu pediatrul înainte și viceversa. Da, MFii vor da cu roșii sau cu ouă virtuale și vor spune că-s plătiți prost, că nu merge sistemul și mai știu eu ce. Da, am întâlnit și MF extraordinari, informați responsabili, dar nu toți sunt la fel.

Medicii nu țin evidențe corecte și la zi, tratează cu superficialitate. Tot din experiență – copila mi-a făcut reacție adversă la un antibiotic după ce i-a fost prescris de două ori în interval foarte scurt de nici 2 luni, același antibiotic (prima oară preventiv, contrar protocolului ref la tratamentul purtătorului sănătos de streptococ A). Dacă atunci a fost neglijent sau obosit, nu e posibil să se repete și la vaccinare? A propos, e nevoie de protocol obligatoriu și de o evidență dublă a tratamentelor (ca un carnet de sănătate) și la MF/ pediatru și la părinte.

Soluția de mijloc în vaccinarea copiilor

În alte state există niște formulare care sunt completate de medici după discuția cu părinții, i se face copilului un screening, se trece prin istoricul medical inclusiv al familiei, se încearcă identificarea potențialelor riscuri. Câți dintre voi ați văzut medicii completând așa ceva? Ați semnat o astfel de evaluare înainte de vaccinarea copiilor? Eu niciodată în acești 6 ani.

În alte state cu practici mai bune, formularele sunt publice, există ghiduri explicative pentru profesioniști și pentru părinți – iată un formular din SUA (Illinois). Iată un ghid și un formular din Australia. Iată transparență completă la CDC în SUA (autoritatea centrală americană numită Centrul pentru Controlul și Prevenția Afecțiunilor) unde există de la formulare, la explicații, protocoale, recomandări despre cum să li se explice părinților, tehnici de relaționare cu aceștia. Ce avem noi în România? Unde sunt publice aceste informații? De unde știm protocolul oficial și că e respectat de toți medicii?

Nu mai trageți în Olivia Steer căci nu ea este de vină! Nu alți antivacciniști online sunt de vină, să fim serioși. (A propos, este un curent puternic religios antivaccinare susținut de culte, de organizații luate sub aripa BOR, cu ghiduri publice pentru părinți de ce să nu își vaccineze copiii, cum să refuze vaccinarea copiilor, cu juriști implicați.) Respingerea celor mai mulți părinți și temerile lor sunt rezultatul unui mix de probleme mari care țin de sistem și de medici. Părinții reacționează pentru că nu au încredere în sistem (corupt, neglijent, incoerent, dezorganizat). Informațiile publice despre legăturile unor medici cu anumite companii au contribuit la acest nivel de încredere. Nu există statistici clare ale copiilor vaccinați în alte cabinete decât în programul național. Nu știu ce se face și dacă e făcut ceva când apar reacții adverse postvaccinare. Accesul la serviciile medicale de familie este limitat în multe zone (să nu spun că unii medici au probleme de relaționare, de respectare a programului). Nu există un sistem de anunțare a părinților despre programarea vaccinurilor, unii medici îi sună, alții nu.

Reacțiile pe care le văd acum pe online cu specialiști sau reprezentanți oficiali care sunt disprețuitori față de folosirea nonargumentelor științifice acutizează acest clivaj. Căci un părinte care a pus o întrebare unui medic și a fost tratat cu dispreț, nu poate fi convins de alt medic care îl tratează tot de sus, cu dispreț sau îl amenință că îi va muri copilul sau că va primi nu știu ce amendă. Prima părintelui antivaccinare sau nehotărât este să își protejeze copilul, iar el percepe pericolul unui efect advers după vaccin ca fiind mai mare decât boala în sine. Asta trebuie să înțelegem și acestei nevoi trebuie să îi răspundem cu empatie, răbdare, responsabilitate și argumente.

Acum în România la noi există două site-uri despre vaccinarea copiilor – desprevaccin.ro și un site pe care puțin îl știu, al unui centru parte din Institutul Național de Sănătate Publică (CNSCBT). Primul nu răspunde nevoilor părinților care se tem, e un site de campanie, frumos, simplu, dar incomplet. Al doilea are un ghid de prin 2014 strict pentru medici și e nefuncțional (nici nu cred că se adresează publicului larg). Avem nevoie de mai mult dacă vrem să ieșim din acest impas.

E nevoie de înțelegere față de cei cărora le este teamă, nu de represiune. E nevoie de responsabilitate și transparență legate de întregul proces care ține de vaccinarea copiilor (de la licitații, la protocoale, documente oficiale, recomandări, efecte adverse etc).

E nevoie de dialog susținut cu părinții, de instituirea și respectarea ad literam a unor protocoale de screening prevaccinare, de monitorizare postvaccinare si asumarea efectelor adverse. Informațiile să le fie disponibile și părinților (după modelul CDC), pe limba muritorilor de rând, ușor de urmărit și de verificat.

E nevoie de schimbarea relației medic-pacient, medicul să coboare din Olimp și să fie mai empatic și mai atent.

Până la urmă copilul e responsabilitatea părintelui și e normal să aibă semne de îndoială și temeri. Părinții au nevoie de dialog și sprijin, nu de o lege cu sancțiuni despre vaccinarea copiilor.

Tu ce părere ai? Scrie-mi, spune-mi ce experiențe ai avut.

Accesează linkul CDC ca să știi ce să îi spui tu medicului în caz că nu te întreabă nimic înainte de vaccinarea copiilor și ce să îl întrebi (la Screening and Checklists, din păcate informațiile sunt disponibile doar în engleză)

Alte resurse despre vaccinarea copiilor

imagine – pixabay.com

Comments

comments