//Străine băgăcios, eu cresc un copil liber!
străinul și copilul

Străine băgăcios, eu cresc un copil liber!

Dragă străine,

Te-am întâlnit doar de câteva ori în 6 ani și 5 luni, în diferite forme. Ori sunt foarte norocoasă, ori te sperii suficient de tare cât să îți vezi de ale tale.

După ce am născut copila, ai fost o femeie aterizată pe stradă care mă punea să o înfofolesc când afară erau 24 de grade.

Altă dată erai un grup adhc de indivizi în autobuzul 300 încercând să îmi îmbuibe copila de bomboane și zahăr. Fără să mă întrebați, ofuscați că am învățat-o să vă refuze categoric spunându-vă că nu e sănătos.

Într-o seară călduroasă de vară

ai fost o femeie acră și plictisită de viață în tramvaiul 41 care sigur îi trage copilului scatoalfe după ceafă; țipai de mama focului la mine că de ce îi explic copilei mele niște decizii în loc să mă impun; pe te durea capul și pe noi mamele ne doare atâta dat cu părerea de la neaveniți (a propos, era o discuție privată între mine și ea, derulată mai mult în șoaptă, ai tras cu urechea, nu prea ai cei 7 ani de acasă).

Într-o dimineață ai fost o altă femeie

care ar îngheța și apa cu sufletul ei. Copila mea avea un tantrum în tramvai (deh, nu alegem noi momentele), eu eram acolo gestionând blând situația deși eram nedormită de nu mai știu câte nopți de muncă și mămicit. Tu te-ai trezit să o ameninți că o dai jos și va veni poliția. M-am abținut cu greu să nu te iau pe sus. Ți-am spus doar să nu îmi ameninți copilul că nu ai niciun drept și că poliția este pentru răufăcători și adulți amenințători ca tine, nu pentru copii. Ca și mine, ai crescut cu amenințări despre țigani, doctori, polițiști, hoți, numai că tu ai rămas ancorat/ă în prostiile astea și le propagi în continuare. Copila mea știe că oamenii buni sau răi nu țin de apartenența la o rasă, etnie, condiție socială. Știe că polițiștii sunt oameni buni, îi respectă și chiar compătimește că stau în frig, ploaie sau pe caniculă în șosea. Chiar îi salută. Pe medici îi respectă. Chiar dacă a văzut unii insensibili când a fost la camera de gardă care i-au pus un diagnostic greșit.

Ultima oară ne-am întâlnit miercuri

și ai fost suma tuturor băgăcioși din toți anii aceștia, o oglindă hidoasă a ceea ce încerc să nu mai văd în jur. Ți-au ales un personaj domn grizonat, plin de elan, dornic să arăți ce șmecher ești și să te afirmi în autobuz. Poate seara urma să scorezi cu soția (să primești și un desert la cină, deh, ca la 65-70 de ani). Te-ai apucat să îți dai cu părerea despre cum nu sunt eu mamă bună că nu îmi las copila să se cocoațe și să stea între scaune, deasupra roții, pe ceva mai mult rotund de unde aluneca permanent. Că acum noi părinții aștia (suntem idioți tare, niște imperfecți în comparație cu tine), știm să spunem numai NU, că le stricăm copilăria. Probabil tu îți lași nepoții să stea oriunde și în mașina personală, fără centură, eventual și pe scaunul din față. Sau să se dea cu rolele, cu bicicleta și să se cațere fără cască, fără protecții. Ca să arăți cât de deștept și bun ești, îi lași să facă orice, oricând, oricum, oricând. Chiar cu riscul vieții (că poate totuși nu pătesc nimic). În îngustimea minții tale și goana după spectatori nu te-ai gândit o clipă că dacă se întâmplă un accident acolo nu e protejată. Că putea rămâne blocată în spațiul acela îngust sau că îi rămânea un picior blocat chiar și la o frână mai bruscă. Eu nu m-am gândit la haine că se murdăresc (ce nu iese cu detergent, poate ieși cu foarfeca, știi?). Nici că are o toană. M-am gândit în primul rând la siguranța ei. Mai ales venea de la  zbenguială pe cinste de câteva ore în parc, ruptă de oboseală. Ai plusat și i-ai spus să îmi zică mie să îi fac copilăria frumoasă, întrebând-o ostentativ dacă eu îi citesc povești. Copila mea a fost deschisă și credea că ești un om bun și ți-a răspuns. Apoi te-ai apucat să îi spui că îți pare rău pentru ea, nu are gașcă, pentru că nu are frați sau surori. Ți-a servit-o frumos că are câini, pisici, prieteni și verișori.

De data asta nu m-am obosit să îți răspund căci am văzut o oportunitate. Teea mea trebuie să vadă și fața asta a lumii, să învețe că oamenii sunt prefăcuți, manipulatori, umilesc cu intenție și cu zâmbetul pe buze. A trăit pentru câteva clipe o dezamăgire sinceră Mami, dar părea drăguț! Dar a înțeles. Data viitoare va fi pregătită pentru tine și oricâți vei dori să îi mai scoți în cale. Și nu te văd bine. Deoarece noi o încurajăm să spună exact ceea ce gândește, oricui, fără teamă, argumentat. Ești pregătit pentru un copil crescut cu respect și fără teama de a spune oricui ce simte și ce gândește?

Să ne învățăm copiii să respingă intervențiile nedorite ale străinilor, dar cu respect. Nu trebuie să se lase iscodiți, manipulați, atrași în discuții care îi pot răni, le pun etichete sau le fac rău.

Să nu ne fie teamă să respingem străinii intruzivi. Așadar să ne apărăm copiii când sunt atacați de băgăcioși moralizatori! E bine să discutăm deschis cu ai noștri. Să înțeleagă cum sunt unii oameni și de ce trebuie să îi ignore.

Nu trebuie să acceptăm astfel de intruziuni. Nu e acceptabil să ne moralizeze nimeni copilul, nici măcar părinții colegilor de la școală sau de la grădiniță. Nici vecinii, oricât de bune cred ei că le sunt intențiile. Adulții pun atât de ușor și de iresponsabil etichete și transmit idei care marchează un copil pe termen lung. Lanțul tradițional al băgăciosului român, trebuie rupt. Spun român pentru că în străinătate nu am observat lipsa de respect față de viața celuilalt.

sursă foto : pixabay.com

Comments

comments