//Mama care nu alăptează tot mamă este/ De vorbă cu mamele

Mama care nu alăptează tot mamă este/ De vorbă cu mamele

După ce am publicat articolul despre alăptarie am fost abordată de mai multe femei care și-au exprimat nemulțumire față de presiunea publică și chiar oprobiul public la care sunt supuse mamele care nu alăptează sau nu nasc natural. Deoarece sunt una dintre mamele judecate aspru pentru deciziile ei (inclusiv că nu am alăptat, că i-am dat lapte matern al biberon și câte altele), empatizez cu ele și e corect să arătăm cum este alăptarea și pentru mamele care nu au făcut-o sau nu o fac. Eu pun mai presus de orice confortul psihic al mamei deoarece dacă o mamă nu este bine și nu e confortabilă cu deciziile ei, atunci nici copilul nu e bine și relația dintre ei suferă.

Alăptarea e alegerea naturală și cu multe beneficii din punct de vedere medical, dar nu trebuie să fie impusă și trebuie respectat dreptul oricărei mame de a face o alegere informată. O mamă trebuie să ignore inclusiv presiunile familiei, să se sfătuiască doar cu medicul și să aleagă ce crede că e mai bine și pentru ea, și pentru copilul ei. Eu sunt una dintre mamele care au făcut alegeri blamate așa că nu aș putea să nu înțeleg sau să nu respect dreptul oricărei femei de a decide pentru sine. Am ales cezariana dinainte de a ști că oricum nu pot naște natural. Aveam responsabilități, deci am lucrat mult (chiar și 16 ore pe zi) în sarcină, până prin săptămâna 32-33 când aveam risc de preclampsie și am spus stop. Copila mea a fost pe mix de la naștere, doar la biberon, am folosit suzeta (altă chestiune blamată) deoarece existau la acea vreme studii care atestau că e o modalitate de a ajuta copilul să aibă un confort și reducea riscul sindromului morții subite. Aveam suficiente presiuni încât mindsetul meu a fost încă din sarcină să nu aleg alăptarea exclusivă (am avut oricum o sarcină cu multe probleme și complicații, care s-au prelungit și după naștere). Îmi amintesc niște reacții ale unor femei pe Facebook strigându-mi cu vehemență în mod absolut intruziv să las biberonul și să alăptez (dintr-un entuziasm prostesc de la hormoni 😊 am distribuit într-un grup restrâns de prieteni niște poze din maternitate). Mai mult, m-am întors la muncă la 3 luni și jumătate după naștere lăsând copila cu tatăl ei, ca apoi la 10 luni jumătate să intre la creșă. Credeți-mă, mi-am auzit la aluzii despre ce mamă workoholică sunt de la colege foarte tinere… Am simțit atitudini ușor discriminatorii și presiune și profesional. Nu am avut concedii la propriu (pe hârtie eram în medical cu copila bolnavă și plătită mai puțin, dar în realitate eram acasă îngrijind copilul și lucrând ca să îmi fac treaba; dacă rămâneam în urmă, compromiteam proiectele, bugetele, îmi pierdeam serviciul…). Așadar, de-a lungul ultimilor 7 ani și ceva de când am aflat de sarcină, mi-au auzit urechile o mulțime de lucruri, am simțit cum e să ai presiuni și ultima mea dorință ar fi să contribui la învinovățirea unei mame pentru alegerea ei. Și eu am ales să merg pe drumul meu, fără regrete și fără să dau atenție părerilor celorlalți.

Așadar, prima dintre mamele care au reclamat presiunea societății de a impune alăptarea, este Ana-Maria, mamă de gemeni, super activă (atât de activă încat tatăl a fost cel care a fost a avut concediu de îngrijire copil;)).

Ana-Maria, îmi pare rău dacă articolul ți-a cauzat o stare neplăcută, nu aceasta a fost intenția mea și nu ar trebui ca mamele să fie supuse vrând nevrând la o astfel de presiune sau impuneri. Care e povestea ta ? Cum ai simțit presiunea celor din jur și cum ai reacționat?

Când am aflat că voi deveni mamă, si nu de unul, ci de doi copii, nu stiam nimic despre nimic in domeniu. Dar mi s-a părut că lucrurile trebuie să decurgă logic, după un raționament de bun simț: te informezi, afli alternative, alegi ce ți se potrivește. Dar m-am înșelat. De atunci și până acum, toate revistele de mame sau de copii care mi-au cazut în mână (câteva, căci după un timp am cedat) scriau despre cât de important este să naști natural și cât de important este să alăptezi, Toate, dar absolut toate fără nici un comentariu despre argumentele celeilalte părți.

Aceeași informație venită în continuu pe diverse canale face ca publicul să considere că asta este normă. Ceea ce nu este adevărat! Fiecare mamă decide ce este mai bine pentru ea și pentru copil.

Pentru mine a fost simplu. Nu am fost niciodată influențata de opinia publică, îmi iau singură deciziile și îmi asum răspunderea pentru ele. Am citit despre operațiile cezariene, m-am uitat pe statistici, am vorbit cu medicul meu ginecolog și cu medicul pediatru și am decis: nu există un pericol mai mare pentru copii în nașterea naturală vs. cezariană. Statisticile o dovedesc.

Ce nu spun însă aceste reviste, și de fapt asta mă scoate din sărite și mi se pare și extrem de agresiv, este că sarcina și nașterea nu sunt așa romantice cum par a fi din ce se publică. Sarcina este pentru cele mai multe dintre femei o perioadă dificilă, iar la unele nașterea este o traumă. Am 3-4 prietene care mi-au spus că dacă știau că va fi așa, făceau cezariană. Păi de unde să știe ? Căci toată lumea le baga în cap că așa trebuie, altfel ești o mamă care nu își iubește copilul pentru că nu vrea să sufere câteva ore. Eu la 5 zile după naștere îmi conduceam mașina și m-am dus singură la cumpărături, deci nici măcar argumentul cu recuperarea nu mi se pare că stă în picioare. Ca să nu mai spun că nu am citit până acum cazuri de copii decedați la naștere în urma cezarianelor, dar am auzit multe grozăvii cu smucit copii la naștere, naștere întârziată și care mai de care.

Da, ai dreptate, cezariana atât de disprețuită și blamată public e o operație cu risc, în principal, pentru mamă, nu e floare la ureche. Dar la fel de bine mama poate avea complicații și la o naștere normală (nu de puține ori în timpul unei nașteri vaginale, medicii decid să intervină chirurgical pentru binele mamei și copilului). În plus apar alte lucruri (ruptură de perineu, incontinență urinară și altele) la nașterea vaginală, infecții pe care eu de la început am vrut să le evit. Am cerut cezariană de la primul consult, când de-abia se vedea sacul amniotic, am spus că nu vreau să fiu mamă eroină și să îmi asum riscuri pentru copil căci am și eu niște femei traumatizate de felul în care a decurs nașterea vaginală.

Mie nu mi-a zis nimeni niciodată nimic de alegerea mea (poate și pentru că în cazul gemenilor nu este văzută cu la fel de mult dispreț). Dar am simțit presiunea asta asupra prietenelor și o văd în jur. Văd teama de a spune că faci cezariană, sau că ai făcut, sau că te gândești să faci. Dar cum am spus, am prietene care au trecut printr-o naștere naturală și poate că nu ar fi făcut-o dacă știau realitatea.

Nu înțeleg de ce, atâta timp cât statisticile demonstrează că cezariana nu produce efecte negative asupra mamei sau fătului, sunt femei adepte ale nașterii naturale care consideră că trebuie să le impună asta și celor ca nu vor să treacă printr-o suferință nenecesară. Trebuie să suferi crunt ca să demonstrezi că îți meriți sau iubești copilul ? Să demonstrezi că ești o mamă bună? Eu zic că sigur nu!

Acum știi și tu cum funcționează imaginarul colectiv. Există curentul de a ne întoarcem cu orice preț la natural fără să ne gândim dacă ne reprezintă sau nu, ce presupune, dacă ne dorim cu adevărat asta. Nici eu nu cred că e nevoie de suferință inutilă, dar cezariana reprezintă o intervenție medicală cu risc, inclusiv complicații postoperatorii și o recuperare complicată.

Apoi a venit alăptatul. Altă chestie extrem de dureroasă. Care câteodată nici nu merge la unele femei. Si încep cu ceaiuri de nu știu ce, cu muls, cu descântece și mai știu eu câte, cu depresii. De ce? Pentru că așa îți zic revistele și, mai nou, campaniile de la TV că e bine să alăptezi, adică dacă nu alăptezi e rău, ești cea mai rea mamă.

Îmi pare rău, am argumente raționale că nu e așa chiar: tu, ca femeie din București, să zicem sau alt oraș mare, mănânci chestii din comerț, pline de E-uri, aditivi și alte minuni. Asta cu alăptatul și imunitatea ținea acum câțiva zeci de ani când mâncarea era ok, acum însă, mă tem că riști să dai alte lucruri copilului decât imunitate. 

Laptele praf, în schimb, de calitate, au o formulă clară și respectă nevoile de dezvoltare ale copilului, știi exact ce are în el. Eu am alăptat doar cât am fost în spital, după care nu am mai insistat și s-a oprit lactația. În schimb, două prietene efectiv s-au chinuit și s-au maltratat ca să alăpteze, sub presiunea asta enormă că nu ești mamă bună dacă nu alăptezi, ceea ce nu mi se pare ok. Și ghici ce? Amândoi copiii mei au fost mai sănătoși și au făcut viroze mai puțin decât alți copii alăptați. Pediatra copiilor care are în grijă vreo 300 de copii de diverse vârste și de 40 de ani de experiență, ne-a zis că a început să vadă diferența între copiii alăptați și cei hrăniți cu formulă, cei din urmă au tendința să se îmbolnăvească mai greu.

Aici există mai multe păreri și depinde foarte mult de imunitatea copilului, de expunerea lui la factori externi similari, de predispoziție cauzată de vârsta gestațională la naștere, nu putem concluziona sau generaliza, că din punct de vedere statistic și medical nu este corect. Laptele matern îi asigură prin anticorpii mamei copilului o rezistență mai mare decât la un copil nealăptat, dar depinde și de alimentația mamei. Uite, când m-am documentat pentru articolul privind administrarea vitaminei D la copii, am găsit că medicii recomandă mamelor care alăptează să ia suplimente de vitamine și minerale, deoarece alimentația lor deficitară le cauzează copiilor carențe. Laptele praf a fost promovat foarte agresiv, chiar cu beneficii care nu sunt demonstrabile prin studii și mulți medici au fost cooptați de companiile producătoare să sprijine promovarea aceasta. Pe vreme când Teea mea consuma lapte praf, erau niște diferențe de aport caloric între diferitele tipuri și formulele de lapte conțineau mult zahăr, cele mai multe. Ar fi ajutat dacă medicii erau imparțiali și nu ar fi recomandat specific nicio formulă sau să îți spună mai multe cu bune și cu rele.

Ce mesaj le transmiți mamelor ? De ce ai simțit nevoia să aperi mamele care nu alăptează ?

Mamelor le transmit să ia decizii singure, orice ar decide, nu influențate de reviste și site-uri. Dacă ți-e frică de nu mai poți de nașterea naturală, e ok să nu faci asta, nu ești mai puțin mamă îți garantez. La fel dacă nu alăptezi, din orice motiv. Ești o mamă ok și vei fi în stare să îți crești copilul chiar mai bine dacă eviți anumite situații care pentru tine pot fi traume. Și mai ales că nu e treaba nimănui ce decizii ia o mamă. Aceste decizii nu îi afectează pe cei din jur – asta ca să nu se facă vreo analogie greșită cu vaccinarea. Faptul că naști natural sau prin cezariană sau dacă alăptezi sau nu faci asta, nu afectează în nici un mod relația dintre mamă și copil, în cazul meu copii😊. Cred ce ceea contează este să fi alături de el/ea după ce s-a născut și să îl/o susții de la naștere încolo.

Orice mamă care dorește să alăpteze trebuie susținută, la fel de mult ca orice mamă care decide să nu facă asta. Nu nimic rușinos sau de judecat în cazul mamelor care nu alăptează, nu trebuie să le învinovățească nimeni și nici să le spună că nu sunt conectate cu copiii lor, că le lipsește ceva în această legătură. În cazul copilei mele, nu am avut probleme de conectare cauzate de absența alăptării. Ea a fost peste tot cu mine, am purtat-o în manduca și am stat cu ea de fiecare dată când s-a îmbolnăvit, nu am chemat nici bunică, nici bonă, am ținut-o sub aripă. Nu am fost mai puțin mamă decât cele care stau acasă sau care alăptează. Un copil crescut cu dragoste, alăptat sau nu, se dezvoltă armonios și e la fel de conectat cu mama și tatăl lui ca un copil alăptat și crescut în condiții similare.

Alăptarea nu te face o mamă mai bună decât o mamă care nu alăptează, nici nașterea naturală, nici statul 2 ani cu copilul acasă, nici renunțarea la carieră sau altă formă de sacrificiu. E mai util să păstrăm un echilibru și să sprijinim mamele oricare ar fi deciziile lor, fără să le judecăm și fără să punem etichete.

Dacă vreți să mai citiți niște păreri despre romanțarea alăptării, au scris Irina și Amina articole foarte bune, atât pentru toate mamele, fie că alăptează sau nu.

Și dacă vreți să vedeți ceva amuzant, un film pe aceeași temă, aveți aici unul fain, bun de dat mai departe

sursă foto: pexels.com

Comments

comments