//Tabu: Fumatul în sarcină (Diana Vasiliu, terapeut Allen Carr)
Renunțarea la fumat în sarcină; discuție cu terapeutul Allen Carr

Tabu: Fumatul în sarcină (Diana Vasiliu, terapeut Allen Carr)

Lansez astăzi un proiect special despre unul dintre tabuurile în timpul sarcinii – fumatul. Mi-am propus o serie de articole pe acest subiect din perspective diferite și cu informații utile pentru viitoarele mame. Dacă aveți sugestii, comentarii, întrebări, sunt binevenite.

Terapeutul despre fumat: O presiune uriașă pe umerii gravidelor

Dragă Diana, am apelat la tine acum câteva săptămâni să mă ajuți să pregătesc o serie de materiale pentru femeile însărcinate despre dependența la fumat și renunțarea la fumat în sarcină. Fumatul este o adicție (o dependență) cu consecințe grave asupra sănătății pe termen lung. Am în familie un dependent de nicotină, soțul meu și văd direct ce înseamnă și cât e de greu. Am aflat despre metoda Allen Carr datorită rezultatelor foarte bune pe termen lung (m-am documentat încercând să îl ajut pe soțul meu). Deși am pus prima țigară în gură acum 22 de ani și am avut perioade când am fumat și un pachet jumătate pe zi, eu nu am această adicție. Văd femei care își pun problema renunțării la fumat din tot felul de motive, unul dintre ele presiunea celorlalți în perioada sarcinii și știu din ce am citit (Allen Carr) că dacă nu găsești motivația să faci asta pentru tine, este o încercare foarte grea și cu șanse mici de reușită. Da, renunțatul la fumat e benefic pentru sănătatea femeii, pentru evoluția bună a sarcinii și sănătatea viitorului copil, însă e foarte multă presiune care nu ajută. Deja femeia gravidă, ca oricare altă mamă iubitoare, trece prin schimbări și are multe frici. Se întreabă cum va fi ca părinte. Care îi va evoluția sarcinii? Cum se va dezvolta copilul? Despre relația cu partenerul, cariera și schimbările, inclusiv de ordin financiar. Intervine și teama de sevraj și de renunțarea la drogul obișnuit. Din experiența ta de terapeut, cum le putem ajuta pe aceste femei să reușească? Care au fost cazurile de femei venite la tine în terapie să renunțe la fumat care te-au impresionat cel mai tare?

Nu aș putea face o ierarhie. Toate gravidele care aleg să scape de fumat mă impresionează, pentru că știu ce presiune uriașă e pe umerii lor și, în ciuda acestei presiuni (nicidecum datorită), ele totuși fac acest pas curajos. Deși e ușor să scapi de fumat (dacă știi cum), presiunile de tipul sarcinii sau al unei afecțiuni ce trebuie adresată imediat, îngreunează adesea procesul eliberării și-l fac să fie perceput ca fiind dificil. Vestea bună e că avem mijloacele necesare pentru a-l face să redevină ușor.

Femeia trebuie să fie principalul beneficiar al renunțării la fumat

Sarcina e o perioadă dificilă și cu multe încercări. Ce ar trebui să știe o femeie însărcinată, din perspectiva terapeutului, când se gândește să renunțe la fumat?

Că principalul beneficiar al acestui pas este ea însăși. Că  fumatul poate fi considerat un capitol încheiat și că adevăratele câștiguri în a redeveni nefumătoare sunt de ordin personal: libertate, respect de sine, senzorialitate îmbogățită, mai multă energie, piele mai frumoasă și câte și mai câte. Bebelușul din burtă va profita și el de pe urma acestor câștiguri, însă ea, mama, este în centrul atenției. Și da, întâmplător, se lasă de fumat odată cu sarcina, dar asta poate fi privită doar ca pe o coincidență fericită, nu ca o motivație în sine.

Da, de acord cu tine deși nu este în acord cu tendințele actuale care trec femeia pe locul doi și pun accentul pe viitorul copil. Care sunt principalele obstacole ale renunțării la fumat pentru o femeie însărcinată sau tânăra mamă?

Presiunea socială și ideea că se lasă de fumat pentru bebeluș. Acea frază care le e repetată obsesiv gravidelor: “Gândește-te la bebeluș!” este extraordinar de nocivă. Pune presiune pe umerii gravidei și o încarcă de vinovăție. Extra-vinovăție, pentru că o femeie pe care o prinde sarcina fiind încă fumătoare va lupta cu vinovăția conștient sau inconștient, oricât de mult ar brava unele femei. Sentimentele negative pândesc la fiecare tot pasul. Iar societatea care aruncă venin înspre mama fumătoare (mai ales gravidă fumătoare sau dacă alăptează și fumează) nu ajută cu nimic. Dimpotrivă. Ele nu au nevoie să fie puse la colț, ci ajutate să iasă din labirint, cu blândețe și empatie.

Este nevoie de sprijinul celor din jur

Sunt aceste femeile care vor să renunțe la fumat în sarcină sprijinite de cei din jur? Cum ar putea fi ajutate ca să reușească (inclusiv de medicii care le supraveghează sarcină și apoi după naștere)?

Nu știu cât de bine sprijinite sunt, dat fiind tabuul îngrozitor care planează deasupra lor. Se spune adesea că e nevoie de educație vizavi de fumatul în sarcină, de conștientizarea efectelor dăunătoare asupra fătului etc. Da, sunt de acord, însă mai știu și că deopotrivă femeile gravide trebuie ajutate să scape de fumat, nu doar ajutate să conștientizeze “cât rău fac”. Slavă cerului, nu trebuie să fii fumătoare ca să fii bântuită de cele mai negre coșmaruri când ești însărcinată!

Medicii trebuie să înțeleagă că fumatul nu este un obicei pe care doar îl scazi, îl controlezi sau îl “pui pe pauză”; lăsatul de fumat nu e o cură de slăbire, nu e ceva temporar și când vorbim despre substanțe care creează dependență, despre droguri mai bine spus, acolo unde avem de-a face cu toleranțe fiziologice, nu este suficient să reducem cantitatea de drog. Avem obligația, atât medicii, cât și noi, cei care lucrăm în domeniul sănătății psihice, de a ne informa și de a informa la rândul nostru corect pe cei care ne cer ajutorul. Sunt atât de multe mituri care populează mentalul colectiv, cum ar fi: să nu te lași brusc, ca să nu-i dăunezi fătului (o inepție), mitul celor 5 țigări pe zi (dacă toleranța ta e la 20/zi, e de așteptat că 5/zi vor fi chinul de pe lume) și alte bazaconii scornite pentru a lega oamenii și mai bine de tutun! Vorbim despre o dependență de un drog – nicotina și chiar dacă este o substanță care iese repede din organism (3-5 zile), nu vine cu sevraj fizic dureros și nici nu provoacă efecte imediate când este consumat (ca alte substanțe mult mai “generoase” în modificări de stări), este foarte necesar să privim dincolo de “fumat” și să vedem adevărul. Și, pe cale de consecință, să tratăm fumatul ca pe o dependență, atât fiziologică, cât și psihologică, nu ca pe un obicei supus doar voinței și atât.

Din păcate, lipsa de informații de ordin medical (și adicția este o problemă, nu doar produșii de ardere), împreună cu lipsa de cultură psihologică, abordarea complet greșită a psihologiei fumătorului, precum și tabuul social privind gravida fumătoare, toate aceste lucruri îngreunează accesul la libertate al femeii însărcinate, care adesea se resemnează și se ascunde, încercând felurite tertipuri pentru a scădea numărul de țigări, sau baricadându-se în spatele frondei, ambele situații confuntându-se cu vinovății enorme. Mi-aș dori să am lucruri mai optimiste de transmis, însă în toți acești ani în care am avut șansa (destul de rar, ce-i drept), de a lucra cu gravide fumătoare, mare parte din munca mea a constat mai ales în crearea unui spațiu sigur pentru această schimbare, protejarea gravidei de negativitate, apoi demontarea unor preconcepții subtil strecurate de-a lungul timpul dar puternic înrădăcinate, ca abia apoi să putem purcede la a pregăti drumul pentru stingerea definitivă a ultimei țigări.

Este posibilă renunțarea la fumat în sarcină sub presiunea vinei?

Există o presiune enormă astăzi ca să fii perfectă – să nu te îngrași în timpul sarcinii, să îți faci treaba la muncă indiferent cum te simți, să fii scoasă din cutie, să pozezi că ai o sarcină mirifică deși poate că nu știi de unde să o apuci și nu știi dacă vei fi un părinte bun… Să alăptezi exclusiv, să hrănești copilul sănătos, să mimezi că ești bine deși ai depresie postpartum, să… să… Cum fac față acestor presiuni, în plus față de lupta dusă cu dependența de nicotină?

Eu nu cred că este presiune, eu cred că este agresivitate. Invidie, gelozie și ură. Când socialul pune asemenea presiuni pe o categorie întreagă, trebuie că acea categorie nu devine degeaba ținta acestor presiuni. Și ce au femeile gravide în plus față de ceilalți? Păi, de exemplu, o viață nouă în interiorul lor. Pare-se că am “evoluat” într-o eră în care nu mai e atâta nevoie de urmași, altfel nu-mi dau seama de ce, cândva, gravida era privită cu atenție și luată în grijă de “satul” ei, pe când acum abia dacă i se mai oferă locul în autobuz. Ca să nu mai vorbim despre replici odioase care încă se mai fac auzite în mijlocul travaliului nașterii… Așa încât, tot acest val de presiune, eu îl interpretez ca fiind expresia unor agresivități care dau pe afară și nu mai pot fi conținute. Acest “Trebuie” despre care vorbești: trebuie să alăptezi, trebuie să hrănești copilul home-made, trebuie să-l dai la o anume grădiniță, trebuie să fii fericită și sub nicio formă nu trebuie să te plângi, sunt toate tușe ale aceluiași tablou. E nevoie să privim mai puțin în exterior, la ce vorbește această gură agresivă a lumii, lărgită și prin intermediul online-ului, care oferă o platformă de exprimare nefiltrată a tuturor formelor de venin, și mai mult în interior. În interiorul său, femeia care a rămas gravidă, va găsi resursele pentru a rezista acestui asalt al lumii exterioare. Asta nu înseamnă izolare, dimpotrivă. Ca să poți privi în interior, ai nevoie de sprijin în exterior. Dar sprijinul să fie mai curând căutat în imediata apropiere: familie, prieteni buni, oameni de nădejde și nu în ultimul rănd, persoane specializate în înțelegerea acestor perioade. Mă refer la terapeuți, psihologi, moașe, consilieri, medici, oameni care înțeleg și care pot deveni o plasă de siguranță în această mare de necunoscut care se întinde în față.

Există date privind rata de succes a renunțării la fumat în sarcină?

Nu avem o rată de succes calculată pentru femeile gravide venite în sesiune, dar ne bucurăm de o rată de succes de 47%, calculată la un an distanță de la decizia opririi fumatului, decizie luată cu ocazia participării la sesiunile noastre. Firește, mai devreme de un an rata e mult mai mare.

Fumătoarele care încearcă să renunțe la fumat trec prin situații pe care noi cei fără adicții le putem desconsidera adesea, căci nu le înțelegem și nu facem efortul să le înțelegem. Dincolo de situațiile triste pe care le-ai văzut ca terapeut, există părți mai fericite, mai haioase?

Nu știu dacă aș numi “haioase” episoadele, dar sunt cu siguranță îmi sunt dătătoare de multă bună dispoziție. Recunosc că tare mult îmi place când primesc emailuri și Fotografii cu micuții nou-născuți, cum îmi place mie să le zic “beneficiarii secundari” ai eliberării mamelor lor din capcana nicotinică! Și apoi mă mai amuză și situațiile în care, după câte o renunțare la fumat, primesc vești de la femei care nu ar fi avut în plan să rămână gravide, doar că, surpriză, au un bebe în burtică și ce bine că s-au lăsat la timp de fumat!

Care ar fi mixul de ingrediente care ajută o femeie să aibă succes și să renunțe la fumat în sarcină?

Un fumător este un fumător, indiferent dacă e femeie sau bărbat, tânăr sau în vârstă, cu venituri mari sau cu venituri mai mici, absolvent de 8 clase sau doctor în științe. Dependența de drog nu discriminează și o tratăm identic, atât la femei cât și la bărbați. Ceea ce însă apare ca fiind particular la femei, este modul în care li s-au vândut țigările, spre deosebire de bărbați. Bărbaților li s-a vândut plăcerea. Femeilor – puterea. Iar asta poate fi mai atrăgătoare decât orice.

În terapie descoperim adesea, că dincolo de ritual, gest și dependența care alimentează totuși întrega mașinărie, fumatul mai spune o poveste despre control și putere, inclusiv puterea de a-ți face singur rău. Care poate fi teribil de atrăgătoare. Țigara devine, după caz, cârjă de sprijin sau baghetă magică. Firește, suntem pe un tărâm al fanteziei, deoarce în realitate, treaba e mult mai prozaică: suntem dependenți de un drog și ca să ne luăm doza, suntem în stare și să ne asfixiem. Așa cum heroinomanii sunt în stare să-și spargă venele ca să-și ia doza lor de drog. Atâta tot. Odată ce sunt înțelese pârghiile capcanei nicotinice, atât cele fiziologice, cât mai ales cele psihologice, fumătorii (femei și bărbați deopotrivă) găsesc facilă eliberarea și iau cu ușurință decizia de a opri fumatul pentru totdeauna.

Un ultim sfat pentru femeile însărcinate sau pentru mame care vor să renunțe la fumat în sarcină? Dar pentru partenerii lor?

Am un sfat paradoxal: să aibă grijă ce sfaturi urmează. Dacă vorbim despre renunțarea la fumat, să fie atente, dincolo de calea urmată pentru oprirea în sine a fumatului, și la nevoile psihologice pe care țigara le împlinea. Uneori, după o sarcină derulată aproape integral “fără fum”, s-a întâmplat ca proaspăta mămică să revină la fumat, și nu pentru că îi era dor de țigări, ci pentru că îi era dor de un timp numai al ei, departe de bebelușul solicitant; o pauză de la dăruirea continuă pe care un nou-născut o cere; un “me moment” prețios și o izolare în singurătate, pentru a se regăsi pe ea însăși. De aceea, partenerii joacă un rol atât de important! Deoarece proaspăta mamă are nevoie de astfel de momente, de spații deopotrivă fizice, cât și psihice în care să se “regrupeze”, fără a fi nevoite să apeleze la pelicule toxice de fum, care să le separe de restul lumii. Partenerii, familia, sistemul de suport trebuie să-i permită mamei aceste evadări, doar că preferabil ceva mai sănătoase decât o adicție de drog… Iar mamele au nevoie să știe că e perfect firesc să aibă și astfel de dorințe, de distanță între ele și nou-născut, fără a fi făcute să se simtă vinovate, lucru valabil și pentru mamele nefumătoare. Acel portret care adesea se conturează în spațiul virtual, al mamei “perfecte”, “complet devotate”, care “se sacrifică” etc. nu ajută pe nimeni. Departe de a fi surse de inspirație sau de motivație, aceste imagini idealizante sunt maicurând dătătoare de suferințe prin simplul fapt că nu pot fi nicicum, nicicând atinse.

Diana Vasiliu este primul terapeut din România, acreditat în metoda Allen Carr’s Easyway. Prin clinica sa deschisă în România a derulat și un program destinat femeilor însărcinate.  Găsiți detalii despre metodă și date de contact aici.

 

Abonați-vă și urmăriți pagina de Facebook pentru a primi următoarele articole din cadrul acestui proiect. Voi sta de vorbă cu medici despre perspectiva medicală asupra sarcinii și a dezvoltării copilului și voi discuta din nou cu Diana Vasiliu despre soluții pentru viitoarele mame care doresc să renunțe la fumat. Prin această serie urmăresc să discutăm deschis despre acest subiect tabu, fără a pune etichete, oferind celor interesați informații utile și concrete din perspectiva terapeutică și cea medicală.

Aici găsiți al doilea articol

Comments

comments