//Copiii sunt oglinda noastră. Să îi învățăm de bine (I)

Copiii sunt oglinda noastră. Să îi învățăm de bine (I)

Copiii noștri sunt ca o cameră cu oglinzi în care ne vedem toate calitățile și defectele amplificate. Știți oglinzile acelea care ne arată cu gât de girafă, nasul mare, grași, mici? Ei, cam așa e cu educația și comportamentul copiilor noștri. Ne arată fără niciun retuș sau exagerare cât de educați, consecvenți, disciplinați și de buni suntem.

Puterea exemplului – tot vorbim despre ea. Până și la muncă un coordonator/ manager aude despre ea și îi stă ideea în moalele capului ca sabia lui Damocles. Dacă la muncă e complicat, vă dați seama cum e cu propriul copil, nu? Garantat nu poți face un copil să urmeze anumite reguli dacă adulții din jur nu o fac. Și mă refer la cei care contează pentru copil, pe care sigur îi iubește și îi urmează până dincolo de infinit, ca să îmi citez odrasla veselă. Am observat-o la prima mână în ultimii șase ani. Mândra noastră a venit în familie și a provocat mici / mari tornade mai mult sau mai puțin vizibile. Doar suntem imperfecți și pe deplin conștienți  de asta. Trecem prin reconsiderări de situație, reflecții interne. Nu că nu eram deja responsabili, dar am devenit și mai (ha, sau așa credem noi). Păi să vedem la ce am excelat:

Alimentația – ce mănânci te ajută să fii sănătos sau te îmbolnăvește

Ne place sau nu, obiceiurile alimentare se formează în familie. Copilul învață plăcerea de a mânca, tihna sau graba (aici e gena ardeleanului, chiar nu o pot mișca în altă direcție). Învață că mâncarea îngrașă, că avem nevoie de un anumit număr de calorii și anumiți nutrienți. Nu suntem filiformi și noi spunem asta în gura mare. Îi explicăm ce tâmpenii au făcut ai noștri cu noi, ce alegeri greșite am făcut și mai facem noi și cât de nocivă poate fi hrana dacă nu e cu măsură și sănătoasă. Luptăm să o facem să mănânce legume, să aprecieze nutrienții din legume și alimentația echilibrată.

Zahărul e destul de stingher (de când s-a născut). A ajutat că am stat cu Teea și ne-am uitat la o emisiune despre un tânăr cu obezitate morbidă. Atunci a văzut cât s-a chinuit tânărul ca să slăbească doar ca să îi pună un inel gastric. Apoi câtă grăsime era în jurul organelor interne (nu, nu se sperie la dintr-astea, e copil de trupă cu multă curiozitate spre zona medicală și mai ales medicină veterinară). Cel mai fain e că știe bine teoria și o transmite mai departe cu mult zel. Am scris puțin și aici despre asta

M-am luptat cu școli/ grădinițe a propos de meniuri stupide și hipercalorice. Copila merge cu gustări sau micul dejun de acasă încă de la creșă. Nu i-am ascuns niciodată faptul că e multă incompetență prin unitățile private în ceea ce privește nevoile nutriționale ale unui copil, deci nu luăm de bun ce ne spun cei de la școală. Se mai uită cu jind uneori, e tentată, dar noi o ținem pe a noastră și sperăm să reușim.

Pentru inspirație – am descoperit acum câteva luni un site (link) cu niște rețete interesante numai bune de încercat în alimentația copilului. Nu am trecut prin toate, însă am încercat un tort fără zahăr și a ieșit genial!!! Mândra a fost (oficial) executive chef, eu un amărât de ajutor:)).

Mediul – suntem parte din natură, protectorii ei, nu paraziți distrugători

Păi stăm la curte, plantăm copaci, avem familion de patrupede salvate (și câini și pisici, un batalion întreg), deci e cam greu să nu rezoneze. Eu am fixuri, așa că noi colectăm selectiv și ducem la containere. Colectăm și uleiul folosit. Închidem prizele din camerele unde nu stăm. Avem electrocasnice A cu multe plusuri. Respectăm reguli în privința economisirii apei și folosirii anumitor substanțe. Avem fosă septică, folosim bacterii, reducem cât putem poluarea. Avem doar becuri cu led. Am înlocuit bateriile de prin telecomenzi cu acumulatori. Prin mai am făcut o acțiune cu încă un vecin și am mers cu copiii să salubrizăm câmpurile din vecinătate de gunoaiele aruncate cu mult talent de locuitori. Colectăm baterii, becuri, electrice și electrocasnice. Mergem la plantări și donăm bani pentru copaci. Discutăm despre schimbările climatice, încălzirea planetei și speciile pe cale de dispariție. Ne uităm și comentăm pe Viasat Nature, Discovery, Animal Planet și NatGeo.

Cel mai șocant moment din interacțiunea mea cu un cadru didactic a fost la una dintre grădinițele unde a mers și chiar a stat 2 ani. Eram cu mândra mea în hol, ea tare fericită că adusese o cutie mare cu baterii uzate. Educatoarea ei, în vârstă de numai 28 de ani, care ne și propusese proiectul a spus cu mult elan – A, păi eu nu colectez bateriile, nu văd rostul; le arunc direct la gunoi, de ce să fac asta??? Mândra nu și-a pierdut elanul, dar mi-a zis în privat: Dani nu e prea responsabilă, mami, nu-i așa? Nici nu iubește natura. Și domnul B mai protestează deoarece REBU nu dă doi bani pe colectare selectivă în afara Bucureștiului. La instituțiile publice cu aceeași mașină ridică menajer și selectiv. Însă B acum are două fane pe cap, deci nu are scăpare.

Iar dacă și voi sunteți iubitori de mediu aveți grijă căci pe la intersecții sunt nuferi la vânzare, iar nuferii sunt flori protejate și nu cred că cei vânduți pe stradă provin din culturi de prin Olanda sau mai știu eu de unde. A scris Corina aici/ link, fiind parte dintr-unul din proiectele ei de suflet #MieImiPasă şi #Idomypart

Animalele – le iubim, suntem responsabili și cu cei fără stăpân, iar cei de acasă sunt membri ai familiei

Le iubim, avem grijă de ele, ba chiar mândra e responsabilă zi de zi cu hrănirea lor. Da, i-am alocat un salariu pentru asta, ca să vadă cum e să își câștige și administreze banii. Am apreciat că și-a negociat plata săptămânală și o zi liberă pe săptămână, lunea. Ne-a spus că și noi la serviciu avem liber sâmbără și duminică:). E asistenta mea când le fac patrupedelor tratamente. Avem grijă și de păsările cerului (le punem apă, le lăsăm resturi de pâine și semințe). Sau de cățeii nimănui cărora le punem apă și mâncare. Îi și scăpăm de niște vecini haini care tot amenință cu hingheri, otravă și dau cu pietre, deși câinii aștia chiar sunt tare pașnici). Facem cu schimbul la pupat (eu singură nu i-aș dovedi în fiecare zi, căci sunt 13). Avem grijă de ei să nu stea pe caniculă sau pe ger. Am plâns împreună când am aflat diagnostice și că nu prea avem opțiuni de tratamente. A stat ore în șir să facem perfuzii unor cățeluși cu parvo și a înfruntat eroic și multă maturitate moarte cățelușei, spunând că măcar am reușit să salvăm unul dintre pui.

Așadar, a renunțat la ideea de circ și zoo după ce a înțeles că nu respectă nevoile animalelor (mi-a luat ceva vreme). De fiecare dată când trece pe lângă curtea unui vecin vede cuștile golașe, fără protecții, mici, insuficiente, prin care trece orice adiere, orice ploaie, orice zăpadă. Și îmi tot spune că e un om hain că își chinuie câinii și în lanț și nici nu le face căsuțe mai bune. Deh, ai noștri sunt belferi, iar copila ia standardul nostru de acasă ca fiind cel bun, deci nu concepe altă soluție pentru animale.

Chiar la intrare niște vrăbii și-au făcut cuib cumva în caseta cu diverse cabluri de deasupra ușii exterioare. Fac mizerie și gălăgie, dar ne-a părut rău să punem capacul acum, căci au și pui. Am încercat să le atragem în altă parte cu o căsuță improvizată. Nicio șansă anul acesta, poate la toamnă. Acum le punem apă și mâncare pe pervaz și ascultăm să ne asiguăm că nu pățesc ceva rău când este prea cald afară.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe și stai și pe aproape. Citește și continuarea AICI Și te invit să povestești cum faci tu să îți educi cât mai bine copilul. Ce a trebuit să schimbi la tine/  să schimbați la voi, cu ce vă luptați?

Comments

comments