//Copii mai buni, mai toleranți, mai empatici #respect
Columbus project Parintiimperfecti.ro copii mai buni

Copii mai buni, mai toleranți, mai empatici #respect

Noi folosim fiecare prilej de învățare pe care îl identificăm. Fie în mașină, acasă, în oraș, oriunde am fi, orice moment poate fi bun pentru a observa, discuta și trage niște învățăminte. Așa am procedat de când era copila foarte mică și funcționează. Și nu ne limităm doar la lucrurile roz. Ne uităm și la cele bune și la cele mai puțin bune, în aceeași măsură. Căci viața noastră nu este doar frumoasă și pozitivă; include și negativ și nu îl putem ascunde sub preș. Așa îi dezvoltăm reziliența, empatia, gândirea critică și analitică. Nu ne concentrăm doar pe achizițiile academice, ci și pe zona emoțională. Așa o pregătim pentru viață. Doar așa cred că putem crește copii mai buni.

Descoperirea Americii și progresul umanității construit prin cruzime

Proiectul lunii octombrie pentru școală a fost despre Columb (este fotogragia acestui articol). Așadar, într-un weekend m-am apucat să mă documentez pentru proiect și să îi spun și arăt copilei lucruri noi, să îi provoc mintea și sufletul. Obiectivul meu este ca, în aceeași măsură în care învață lucruri și noțiuni, să înțeleagă și implicațiile, să aibă o viziune corectă asupra tuturor aspectelor, spuse și mai puțin spuse. A fost un prilej de învățare și o provocare și pentru mine. Dacă la școală a învățat despre călătoria lor, că voiau să ajungă în altă parte, cum se chemau ambarcațiunile, eu am compensat cu aspectele deloc spuse. Am vrut să înțeleagă faptul că un eveniment poate fi povestit din mai multe unghiuri, după bunul plac al povestitorului, așa că nu trebuie să crezi tot ce ți se spune. Că trebuie să cauți, să înțelegi intențiile, să validezi sursele.

Așadar, pentru acest proiect am descoperit surse despre genocidul comis de Columb și ai lui precum acest site, Understanding Prejudice. I-am citit și explicat Teei pasaje din contractul și corespondența lui Columb cu regii Spaniei și comisionul de 10% din profit. Am vizionat filme documentare scurte despre uciderea băștinașilor, sclavia și violențele care au urmat. Nu i-a plăcut deloc că și-au folosit câinii ca să vâneze băștinașii sau armele de foc ca să îi supună. A surprins-o și m-a provocat să îi explic ce înseamnă sclavia. Am ajuns și comerțul de sclavi, inclusiv formele de sclavie sexuală cu fetele minore. Prilej bun să discutăm puțin și despre dublul standard al societății catolice de atunci și colonialismul european. I-am oferit o perspectivă nouă asupra acestei sărbători, despre care nu se spune adevărul. La școală le-a explicat colegilor ei despre interesul pecuniar al lui Columb și accentuat că viețile oamenilor sunt mai importante decât aurul.

A reținut și înțeles ea tot ce i-am spus? Cu siguranță nu a înțeles chiar tot, ci esențialul. Dar scopul meu a fost altul – să înțeleagă cum adevărul istoric poate fi manipulat. Am mai vrut și să hrănesc niște rădăcini adânci pe care eu le văd crescând în copila mea – e vorba de respectul față de drepturi și libertăți, în general și de empatia ei față de cei din jur.

Rasismul, discriminarea, prejudecățile se prind ușor din mediu dacă nu sunt contracarate zi de zi prin educația în familie și la școală

Dacă ești rasist, homofob, crezi că femeile sunt inferioare, nu citi! Nu este pentru tine.

Undeva în jurul vârstei de 4 ani am văzut împreună filmul La vita e bella, apoi din nou, cam la un an distanță. Nu a fost premeditat, ci ne-am folosit de un prilej ca să deschidem și acest subiect, Este un film foarte reușit și ușor de înțeles și de copii despre nazism și holocaust. Am discutat în timpul filmului despre tatăl, marea lui dragoste pentru copil și mamă și spiritul lui ludic prin care își ferea copilul să afle adevărul că se aflau într-un lagăr și puteau fi uciși oricând. Ne-am amuzat de năzdrăvăniile lui. A reținut acel Buongiorno, Principessa! și l-a tot repetat. Ne-am întristat la final, dar ne-am și bucurat când oamenii au fost eliberați. A fost un alt prilej de învățare despre egalitatea tuturor oamenilor și drepturile lor, despre dragostea și sacrificiul pentru cei pe care îi iubești, despre viața de care trebuie să ne bucurăm în cel mai mic detaliu.

Dragostea și respectul pentru știință și etică se capătă în copilărie. Și copiii devin mai buni

Da, ne uităm la documentare de știință. Discovery Channel National Geographic, Viasat Nature sunt pe lista noastră. Ea mai stă și pe DaVinci Learning. Am discutat despre creaționism vs. Darwin și darwinism (un film cu învățăminte este Procesul Maimuțelor), despre disputele între reprezentanții religiilor și oamenii de știință despre univers, planetă, evoluție. Dar și filme SF precum I, robot sau Captain America sau Ender’s Game au fost și sunt ocazii bune de învățare. Totul depinde de copil și pasiunile lui. Acum este momentul propice, când copilul este o carte albă, nescrisă și putem să îl ajutăm să își scrie singur acolo idei, valori care să îl ghideze toată viața.

Sunt prea mici să le spunem adevărul și să îi învățăm de bine? Eu nu cred asta

De ce m-am gândit să scriu acest articol? Deoarece în jurul nostru se întâmplă lucruri. De mai mulți ani cresc sub ochii noștri, curentele extremiste. Avem Coaliția pentru Familie de la noi care pledează pentru introducerea discriminării între famiile formale și cele informale și limitarea unor drepturi și libertăți fundamentale. În Europa neonaziștii și naționaliștii câștigă teren și demonstrează pe străzi. Sâmbătă, 11 noiembrie, 60.000 de tineri neonaziști polonezi au mărșăluit pe străzile Varșoviei strigând lozinci rasiste precum Europa va fi albă, Sânge curat, Europa albă! Asta în contextul în care Polonia a fost cea mai afectată de holocaust.

 

Adevărul despre holocaust ar trebuie să fie învățat și de adulți

Mie îmi povestea bunicul, copil fiind, despre ororile din al doilea război mondial în care a luptat și el. Mi-a povestit despre cum a fost împușcat. Despre cum a dat de mâncare unor evrei luați să fie duși în lagăr și apoi cum a fost căutat să fi pedepsit pentru asta (așa că s-a tuns și ras bine să nu îl mai recunoască nimeni). A fost și rănit. El îmi spunea adeseori că toți suntem oameni și că toți, chiar și animalele avem drepturi pe care nimeni nu le poate încălca, că merităm respect. Poate de aceea nu s-a lipit anumite lucruri de mine – nici rasismul, nici homofobia. Când crești de mic cu ideile acestea în gând și în suflet, nu au cum să mai încolțească și celelalte, opuse. Mi-a deschis curiozitatea să citesc și m-a marcat cartea Medicii blestemați despre experimentele medicilor naziști. În facultate am studiat și din perspectiva geo-politică, iar prin 2002, am vizitat site-ul lagărului Buchenwald. Este o experiență care trebuie tăită de fiecare dintre noi, cel puțin virtual, dacă nu pe viu, acolo. Să vezi, să auzi, să simți cum se prăbușesc pereții aceia încărcați de energie negativă pe tine.

Pe mine m-au ajutat învățămintele bunicului meu. M-au ferit de prejudecățile și stereotipurile alor mei sau auzite și văzute la școală. De aceea cred că  trebuie să îi învățăm de mici pe ai noștri copii să fie mai buni decât noi și adulții din jurul nostru. Asta ca să nu retrăim ororile istoriei. Și dacă așteptăm să ajungă la liceu ca să învețe lucruri, atunci greșim amarnic. Până atunci prejudecățile și agresivitatea celor din jur vor fi lăsat deja urme. Trebuie să începem să le servim adevărul în doze corespunzătoare, de când sunt preșcolari. Cu lingurița. Așa cum le spunem despre drepturile celorlalți, le spunem și despre ale lor.

Lucruri normale, dar care contează
  • Îi luăm cu noi la vot și le explicăm de ce este important să votăm. Cât de greu și-au câștigat anumiți oameni drepturile (vezi apartheidul din Africa de Sud, segregaționismul, rasismul american, segregarea școlilor de la noi între romi și alții sau săraci/ copii din ghetouri și alții, sufragetele și votul femeilor din America). Le spunem adevărul despre comunism, Epoca de Aur și Securitate.
  • Îi luăm cu noi la demonstrații/ proteste și le vorbim despre cum plătim taxe și impozite, licitații trucate, corupția care ne afectează pe toți și cum ar trebui să fi aleșii și funcționarii statului/ noștri.
  • Discutăm despre școală, colegi agresivi, profesori care nu au cele mai potrivite reacții. E un alt prilej să vorbim despre cum copiii agresivi la școală au niște traume sau nevoie de ajutor; despre cum să ceară intervenția adultului, cum să respingă un bully. Despre cum unele cadre didactice greșesc, uneori încalcă drepturile copiilor și fac meseria nepotrivită.
  • Intervenim când cineva este lovit/ agresat/ nedreptățit și le arătăm copiilor că avem o voce și o folosim nu doar pentru noi, ci și pentru ceilalți. Că nimeni nu trebuie să fie fără apărare. Că suntem într-o comunitate și ar trebui să ne protejăm și respectăm reciproc.
  • Explicăm că există mai multe tipuri de familii și că niciunul nu este mai presus decât celălat. Că fiecare om are dreptul la fericire, dragoste și respect, și implicit la protecție egală din partea legii.
  • Descurajăm și taxăm atitudinile sexiste, hărțuitoare, aluziile și comentariile nepotrivite despre relațiile dintre sexe. Am o fată, you don’t wanna mess with me! Și nici cu ea în viitor.
  • Repetăm zi de zi că nu contează etnia, rasa, credința, statutul financiar sau profesional, ci omenia, respectul, responsabilitatea și corectitudinea! #respect
  • Nu ne bazăm pe școală. Școala românească ar trebui făcută tabula rasa și construită de la zero. O facem noi, zi de zi, cu dragoste, convingere și dăruire. Numai noi putem să ne ajutăm copiii să devină mai buni.
În loc de încheiere

Din experiență spun că da, i-am oferit copilei perspective noi, care au maturizat-o din anumite puncte de vedere. Căci asta i-a dezvoltat capacitatea de analiză și de reacție la ce vede și aude. În același timp, se joacă și relaționează bine și cu adulții, și cu copiii. Scrie și își desenează propriile cărți de povești. Are propriul univers frumos, magic, cu ponei și castele. Are chiar și un prieten imaginar extraterestru – BipBip. În jocurile ei răul nu are sorți de izbândă. Poneii prieteni înving mereu răul pentru că sunt buni, împreună, se susțin, își spun când greșesc. Iar copila este mereu veselă și curajoasă. Vede parte plină a paharului și în situații în care alții intră în panică (de exemplu, când au rămas blocați în baie la școală).

Ascunderea adevărurilor dureroase sau neînțelese din ultimii zeci de ani duce la creșterea fascinației și susținerii tinerilor față de curentele extremiste. Este obligația nostră să le spunem copiilor adevărul și să îi învățăm să caute adevărul.

Să îi învățăm că drepturile fundamentale ale omului nu sunt negociabile. Nu le furăm copilăria, ci creștem copii mai buni, mai puternici și cu stimă de sine. Îi ajutăm să devină oameni mai buni.

 

Noi am ales această cale și pentru noi funcționează. Tu cum și ce îți înveți copilul despre viață și lume?

 

Comments

comments